V. Care a fost scopul acestei vieti?
G. Sa am rabdare si incredere ca toate au un sens. Sa aleg cu inima, dar nu din frica de a ramane singur,si sa nu ma grabesc. Chiar daca o femeie este blanda, buna si ma iubeste, as mai fi putut sa astept. Atat timp cat nu eram impacat cu plecare fetei din varf de munte, nu eram vindecat si am incercat sa imi vindec o iubire cu alta iubire si nu a fost corect fata de niciuna ca pe una am simtit ca o tradez, chiar daca si ea, la randul ei, a facut asta, iar pe una chiar am tradat-o ca nu am putut sa fiu prezent langa ea 100%. As fi putut sa fac mai mult sa o caut pe fata din varf de munte si as fi putut sa plec la 22 de ani, nu la 45, sa iau drumul prin padure, ca poate altele erau conditiile, deci desi am crezut-o tradatoare, nu am facut nimic sa salvez povestea. Am inteles de ce a plecat de acasa, ca a fost cea mai buna alegere si pentru ea si pentru noi si semnul pe care il daduse nu era ca ma tradase ci uite, nu mai vreau sa ma casatoresc, mama nu este bine, dar este alegerea ei si ramane acasa cu tata. Mama a sprijinit-o sa plece si faptul ca mi-a transmis ca a plecat era de fapt sa o urmez.
Lectia a fost sa imi duc visele pana la capat si sa am incredere dincolo de aparente, care pot aparea ca neplacute. Nu cred ca am invatat lectia rabdarii. Increderea in instinct nu am invata-o pana la capat. Am inteles despre prietenul meu ca nu a stiut despre cine este vorba. A aflat dupa ce a vazut capul pe jos. Interpretarea mea, imediat dupa ce am murit, a fost ca m-a tradat. Lectia a fost ca trebuia sa am incredere ca nici unul dintre ei doi nu m-ar fi tradat, dar din 3D asa se vedea.

V. Priveste imaginile si descrie-le cat poti de bine.
I. Imi e foarte greu sa le descriu. Nu am mai vazut niciodata asa ceva. E foarte multa lumina, lumini diferite, foarte multa miscare in sus si tot timpul se schimba planurile, sunt imagini care sunt orizontale, verticale, nu au nici o legatura cu statul in picioare. Sunt ca niste fotografii.
V. El trebuie sa aiba un scop pentru care ti le arata.
I. Trebuie sa aleg ce vreau sa stiu. Intr-una din imagini sunt eu, intr-alta o morisca care se invarte in vant. Spune ca trebuie sa invat sa zbor, imi arata cum sa fac asta. Imi arata cum ma desprind. Este ca o mantie de lumina care se misca in vant, nu e vant, dar se misca. E o lumina si asta de fapt sunt eu, ca niste valuri de lumina galben-aurie si e foarte frumoasa. Mi-a aratat o cruce din lemn, in stanga. Pe baza aia e foarte multa lumina, tasneste lumina ca si cum arde. El imi vorbeste de Univers, in general, dar imi vorbeste in imagini. Inca imi raspunde la intrebarea mea, cine sunt eu.

V. Ce crezi ca faci aici, in camera asta alba?
C. Lucrez cu lumina alb-galbuie. Lumina vine de sus intr-un fascicul de lumina. Eu o structurez si ii dau alta forma. Dau forma luminii, sunt forme de trapez, forme triunghiulare…
V. Cum faci asta, efectiv?
C. Lumina intra in mine prin crestetul capului si eu o modulez la nivelul pieptului. Ea iese prin pieptul meu in alta forma. Sunt ca niste forme pe care eu le imbrac cu lumina. In mijloc parca e alta culoare, dar pe margine e culoarea aceea alb-galbuie.
V. La ce folosesc noile forme luminoase?
C. Le trimit undeva, mai departe. E miscare acolo, o miscare pe care o fac eu. Misc ceva in interior si miscarea aceea schimba lumina.
V. Ce simti cand lumina iti patrunde in cap?
C. Ca o sageata. E o senzatie de putere, cand intra, si ca o forta, cand iese prin piept. Am impregnat lumina cu forta mea. Simt ca aici e rostul meu.

V. Ce culori au pietrele?
C. Violet spre argintiu.
V. Care e scopul acestui drum pietruit cu nestemate?
C. Pentru omenire. Sa-i deschida, sa ii lumineze.
V. Ce pot face aceste pietre? Care este carecteristica lor?
C. Cred ca au o energie…prima impresie a fost ca le indrepti in sus, catre pamant, cu varful in sus, ce de acolo trece prin acest pamant dens, iese la suprafat si ajuta oamenii, ca o oglinda care reflecta.

V. Pe unde ai iesit din corp? Te-a ajutat cineva, sau ai iesit singur?
C. Am iesit prin crestetul capului si am fost singur.
V. Dupa ce ai iesit din corp, stii unde trebuie sa mergi?
C. E asa cum e o sfera de sticla colorata si acolo sunt toate amintirile mele. Ma intorc la fiintele astea de lumina. Parca le vad cumva in spatele meu.

V. Cand se zbat pe Pamant, isi amintesc ce au de facut acolo sau nu?
T. Desi nu par, cand ajung pe Pamant sunt fragili si se prind, se agata ca de niste panze de paianjen si acolo se zbat. Daca nu ar fi panzele alea care sa ii tina, ar putea sa imprastie Lumina in continuare, nu ar obosi, dar panzele ii tin.
V. Ce sunt panzele acelea?
T. Sunt niste urzeli, nu stiu. Si ei se agata si se lipesc si se zbuciuma. Doar cand venim noi mai pot pleca de acolo.
V. Ei pot ocoli panzele de paianjen sau nu? Ei stiu ca panzele sunt acolo?
T. Ei trebuie sa se lipeasca pentru ca, lipindu-se acolo si zbuciumandu-se, chiar daca isi pierd culorile si stralucirea, si capata culoarea aia urata, maronie, aduna energii negative pe care Sursa le spala. In schimb, ei sufera cumplit cand sunt acolo.
V. Ei se duc acolo de buna voie, sa sufere, numai sa adune mizeria?
T. Da, si eu trebuie sa ii gasesc.
V. Panzele de paianjen ar putea fi distruse?
T. Asta incercam noi sa facem. Cand ei se zbat, incearca sa rupa niste legaturi, niste urzeli, ca sa putem zbura liberi si acolo. Fiecare dintre noi, cei care suntem curcubee, cand ii aducem, suferim pentru ei…(plange)…dar ii asteptam sa iasa din nou din Lumina si atunci ne jucam iarasi.

V. Intreba lumina daca ne da voie sa ii adresam cateva intrebari. Ar putea sa ne ajute sa intelegem perioada aceea de timp in care te-ai nascut tu?
C. Da.
V. Intreab-o de unde ai venit, ca sa ajuti oamenii?
C. De pe o nava mare. Imi arata imaginea navei… e mare si rotunda si cu multe lumini, mai mult bleu sunt luminile, putine albe si multe bleu. Se invarte. M-au teleportat aici.
V. Ce forma aveai cand erai pe nava. Aveai forma fizica?
C. Un fel de forma fizica, mai… cum sa spun… mai usoara, mai putin densa… umanoida… suntem inalti, trei metri, si subtirei. Nu avem sexe. Suntem la fel. Suntem ca si cum te-ai uita la o ceata mai densa.
V. Cate degete ai la maini?… (imi arata patru degete)… patru?
C. Da. Comunicam telepatic.
V. Ce te-a determinat sa vii pe Pamant?
C. Trebuie sa venim ca de asta suntem aici. Venim cu randul pana se intampla ce trebuie sa se intample. Lucram la oameni sa-i imbuntatim. Sa simta, sa gandeasca, sa inteleaga, ii invatam, dar nu putem sa ii invatam decat daca venim. Ii transformam incet, incet, din interior, le mai aratam, poate mai invata unul, doi, cat suntem noi pe Pamant. Nu e prea placut ca nu inteleg si o cam sfarsim rau de fiecare data.
V. Voi cum veniti pe Pamanat, in forma voastra?
C. Nu, in corpurile lor. Ne nastem normal. Venim in corpuri de copii, dar avem lumina. Avem conexiunea, stim de la inceput ca suntem altfel.
V. Cine este lumina care va insoteste cand sunteti in corpuri omenesti?
C. E lumina de la Sursa.
V. Ce va indeamna sa ii ajutati pe oameni? De ce veniti aici, sa lucrati la ei?
C. Asa se creeaza lumile. Rolul nostru este sa ridicam nivelul de constiinta pana ajung sa inteleaga legile lui Dumnezeu, legile Divine. Totul se intampla in timp, e nevoie de mult timp pentru asta, mii si mii de ani.
V. Cat traiti voi pentru a indeplini tot procesul asta?
C. Tot timpul. Nu exista ce crezi tu. Noi suntem! Totul e tot timpul!

V. Intreab-o daca ne permite sa ii adresam intrebari.
A. Da, vrea!
V. Intreab-o ce vrei sa stii!
A. Cine sunt eu si ce am de facut aici pe Pamant? ……Sa aduc lumina. Cumva, sa imprastii lumina…
V. Roag-o sa iti arate cum sa imprastii lumina.
A. Sa ii iau de mana pe oameni, sa le tin mana: cu amandoua mainile sa le tin mana si sa ii privesc in ochi…asa mi-a aratat.
V. As vrea sa o intrebi cine este si daca tu esti ea in acelasi timp.
A. Da, acum suntem cumva, eu sunt cu ea dar sunt si pe Pamant, eu sunt ea, m-am ratacit….a trebuit sa ma ajute, uitasem de ce am venit pe Pamant…acolo pe Pamant m-am ratacit si uitasem
V. Mai e si altceva ce ai nevoie sa stii acum, pe langa ce ti-a spus?
A. Nu.
V. Intreab-o daca are vreun sfat pentru tine.
A. Numai sa radiez. ….prin iubire….sa fiu iubire si o sa radiez…….pierd conexiunea cu ea…nu mai sunt acolo….

V. Iti par cunoscuti, ei sau locul acesta?
A. Da, am mai fost aici acum mult timp.
V. Ce se intampla acum, ca te-ai intors?
A. Se bucura si ma intreaba cum este si vor sa-mi arate harti cu stele si planete.
V. Ce vor sa iti arate pe hartile acelea?
A. Universuri….(rade)….comunica foarte repede si eu nu-i inteleg…..comunica telepatic fara cuvinte. Doi imi arata hartile, dar ei sunt mai multi. Vor ca eu sa vad configuratia, sunt conexiuni intre planete pe mai multe straturi, care incep si se apropie, practic e aceeasi harta dar in mai multe straturi si in fiecare strat face alta miscare, se intampla alte actiuni, dar toate trebuie sa convearga, sa fie unite in acelasi plan. E ca un acordeon care e extins, care trebuie sa se stranga.
V. La ce iti foloseste sa stii despre asta?
A. Cei din consilii imi spun ca eu stiu deja si ma ajuta sa inteleg mai bine cum lucreaza sistemul si sa comunic mai bine cu ceilalti. Sunt mai multe consilii.
V. Ce vorbiti despre lucrurile astea?
A. Cum sa strangem planurile intr-un singur punct. E ca o diviziune si e ca un punct care se divide si e momentul sa se reintregeasca.
V. E si Pamantul pe harta?
A. Da, suntem, dar harta nu se rezuma doar la sectorul nostru.
V. Fiecare planeta are mai multe planuri care sa convearga?
A. Da, noi mai ales! Deoarece campurile pe care le produce se propaga catre toate planurile si catre planetele si campurile nu sunt armonizate si trebuia sa se armonizeze.