Menirea curcubeului
V. Cand se zbat pe Pamant, isi amintesc ce au de facut acolo sau nu?
T. Desi nu par, cand ajung pe Pamant sunt fragili si se prind, se agata ca de niste panze de paianjen si acolo se zbat. Daca nu ar fi panzele alea care sa ii tina, ar putea sa imprastie Lumina in continuare, nu ar obosi, dar panzele ii tin.
V. Ce sunt panzele acelea?
T. Sunt niste urzeli, nu stiu. Si ei se agata si se lipesc si se zbuciuma. Doar cand venim noi mai pot pleca de acolo.
V. Ei pot ocoli panzele de paianjen sau nu? Ei stiu ca panzele sunt acolo?
T. Ei trebuie sa se lipeasca pentru ca, lipindu-se acolo si zbuciumandu-se, chiar daca isi pierd culorile si stralucirea, si capata culoarea aia urata, maronie, aduna energii negative pe care Sursa le spala. In schimb, ei sufera cumplit cand sunt acolo.
V. Ei se duc acolo de buna voie, sa sufere, numai sa adune mizeria?
T. Da, si eu trebuie sa ii gasesc.
V. Panzele de paianjen ar putea fi distruse?
T. Asta incercam noi sa facem. Cand ei se zbat, incearca sa rupa niste legaturi, niste urzeli, ca sa putem zbura liberi si acolo. Fiecare dintre noi, cei care suntem curcubee, cand ii aducem, suferim pentru ei…(plange)…dar ii asteptam sa iasa din nou din Lumina si atunci ne jucam iarasi.