Menirea curcubeului

In acesta sesiune veti gasi amanunte care, coroborate cu altele asemanatoare din alte sesiuni publicate pe blog (scoarta care se crapa si din care tasneste Lumina, norii negri care au acelasi rol cu crengile care ii tin prinsi pe oameni), intregesc imaginea de ansamblu a timputilor pe care le traim, a ceea ce este pe Pamant si in jurul lui si a ceea ce putem noi face. Aceste asemanari aduc veridicitate sesiunilor QHHT si informatiilor primite prin intermediul lor.
La vremea la care am lucrat cu aceasta persoana, sesiunea cu reteaua de Lumina si cea cu Pamantul in 5D nu fusesera publicate.
Hipnoza regresiva poate aduce la lumina scopul acestei vieti, daca oamenii sunt deschisi sa il afle.

T. Plutesc in Lumina, sunt violet. Pot sa fiu ce forma vreau eu, nu am o consistenta, sunt doar energie violet, si pot sa ma strecor, si pot sa plutesc, si Lumina din jurul meu poate sa fie alba, poate sa fie galbena, dar are irizari, e asa, ca niste raze de soare care trec prin frunzele copacilor, dar prin mine nu trece, si pe masura ce ma misc si ma uit in jurul meu, se schimba culorile.
V. Cum e pentru tine sa fii energie violet? Descrie-mi!
T. E placut! Simti ca poti sa fii ce vrei tu, poti sa fii o floare, poti sa fii un vartej, dar e frumos, pentru ca e culoare placuta, e ca si cum ai rade din inima! Nu te simti greoi ca o piatra. E o senzatie de bucurie, de plin, e Lumina care trece pe langa tine, in diverse culori, si e placut. Fiecare culoare are alt miros, e un buchet intreg. Cand ma opresc, toate culorile sunt in mine si imi apartin. Sunt si in jurul meu culorile dar sunt si in mine, aceleasi culori.
V. Poti zari sursa culorilor? De unde pornesc?
T. Sursa sunt eu. Cand ma misc, eu sunt violet. M-am pierdut in culori! Cand sunt vartej, nu-mi disturb energia, ci doar ma invart ca sa ma bucur si fac palnie de culori si sunt frumoase, sunt culori calde si luminoase in acelasi timp. E ca si cum m-as juca, e luminos!
V. Daca ar fi sa privesti dincolo de Lumina, ce percepi dincolo de ea?
T. E tot Lumina, are alta culoare, dar e tot Lumina. Pare ca nu e asa stralucitoare, dar e tot Lumina, e galben deschis, deschis. Nu vad sursa ei. Ea nu se joaca, ea este locul in care ne jucam noi.
V. Cine sunteti voi, cei care va jucati?
T. Suntem lumini stralucitoare. Cred ca suntem mai multi, suntem asemanatori. Pot lua forme de frunze, de flori, dar sunt Lumina colorata. Cand vrem sa comunicam intre noi, ne schimbam culoarea, vorbim prin undele de Lumina, acolo sunt starile. E o stare de bucurie cand ne jucam. Frunze… puf de papadie… sunt mai multi, sunt luminosi, ca puful de papadie. Fiecare dintre noi face culori, chiar mai mult decat ne jucam, ca si cum menirea noastra ar fi sa facem curcubee.
V. Cum faceti curcubee?
T. Alergam, zburam, dar nu ca niste pasari, ci ca si cum ne-am misca intr-un tunel de lumina si emanam culori, multe culori. Eu sunt o Lumina violet si ma misc, ca si cum ai alerga, ca si cum ar zbura o pasare. Esenta mea e violet si pot sa fac ce culori vreau eu, iar curcubeele nu trebuie sa fie asa cum le stii tu. Sunt de foarte multe forme: ca o stea, ca o mazgalitura pe o pagina de hartie, trebuie sa fie culori de lumina, pot sa vina ca niste valuri, pot sa fie ca flori, trebuie sa aiba o anumita stralucire, nu necesita forme anume.
Rainbow_1574
V. Tu creezi stralucirea?
T. Fiecare dintre noi da stralucire, e ca si cum culorile pe care noi le cream, trebuie sa avem in permanenta grija ca ele sa straluceasca, de aia ne miscam, de aia ne jucam. Daca ne oprim, ele stau in jurul nostru, ca si cum ar sta pe noi ca niste haine, dar nu mai stralucesc asa de mult. Trebuie a ne miscam coninuu si sa radem, sa ne bucuram de stralucirea lor. Sa ne bucuram de stralucire pe care o produce fiecare, si de a mea si de a celorlalti.
V. Unde va jucati?
T. E o culoare… in centru e un galben deschis, cred ca acolo e Sursa, ca de acolo pornim spre margini, ea se combina cu albastru, usor, are o alta nuanta pe care nu pot sa ti-o descriu, n-ai intelege, e stralucirea care ne incarca si pe noi.
V. Cu ce te incarca?
T. De acolo ne incarcam cu energie, cu stralucire. Mmm, nu putem ajunge la Lumina din mijloc, noi culegem stralucirea Luminii dinspre margine. Toate lumea noastra e spre marginea Luminii din centru. E doar Lumina din centru pana in margine.
V. Ai fost vreodata in centru, iti amintesti?
T. Cred ca de acolo am pornit cu totii. De acolo pornim ca sa cream culori si sa stralucim, nu stiu.
V. S-a intamplat vreodata ca vreunul dintre voi sa plece sau sa vina cineva nou?
T. Ma intrebi de piramida?
V. Ce-i cu ea?
T. Uneori, in Lumina, apare o piramida. E o piramida de lumina. E inalta. Putem pleca cu ea. Nu iti spune nimeni sa pleci. Sunt multi care vor sa plece. Imagineaza-ti o palnie, in mijloc e Lumina, si pe marginile palniei si in interior suntem noi, iar piramida apare din cand in cand, si cei care vor sa plece cu piramida trebuie sa ajunga inauntrul ei, si pentru asta se fac sfere si zboara catre ea, in jurul ei si ajung inauntru. Se invartesc in jurul ei de cateva ori si muchiile piramidei capata culori de curcubeu, si ajung acolo, in ea. E ca si cum i-ar accepta, i-ar ingloba, si cred ca pot sa plece.
V. Ai vrea sa pleci cu piramida sau nu?
T. Nu stiu daca as vrea sa plec cu piramida. Nu e un regret, dar eu trebuie sa fiu curcubeu.
V. Inteleg ca de cand esti curcubeu, ai vazut vateva piramide venind si plecand.
T. Da.
V. Stii unde pleaca celelalte sfere cand pleaca cu piramida?
T. Nu stiu unde, dar stiu ca trebuie sa faca Lumina. Cei care se duc, trebuie sa faca Lumina, un anume fel de Lumina stralucioare, dar de ce, nu stiu. Cei care ramanem aici sus trebuie sa cream acea Lumina pe care ei sa o duca. Ei pleaca incarcati de Lumina.
V. S-a intors vreunul care a plecat?
T. Se intorc direct in Sursa. Abia dupa ce trec prin Sursa, vin inapoi la noi. Ajung in Sursa ca si cum ar veni pe alta cale in Sursa, nu pe aici, pe unde suntem noi, si vin ca printr-un tunel care-i aspira, au viteza. Dar dupa aceea se intorc intre noi si nu-si amintesc decat ca au ametit cand s-au intors in Sursa si ca au primit din nou multa, multa Lumina stralucitoare si pot, din nou, sa faca culori. Probabil ca nu mai pot sa faca culori si de aia se intorc in Sursa. Piramida nu ii aduce niciodata inapoi. Aici e Sursa, aici e palnia, aici suntem noi. Lumina de unde venim, cand venim, vine de acolo si ne absoarbe, si ne tine inauntru, nu mult, si ne umple de Lumina stralucitoare. Galben-albastra-verzuie, nu stiu sa iti descriu culoarea asta. Si noi putem sa ne jucam, sa facem culori.
V. Ce crezi ca ii motiveaza pe cei care isi doresc sa plece cu piramida?
T. Experiente noi. Ei trebuie sa duca Lumina. E important sa duca Lumina. Eu nu plec cu piramida, eu plec de acolo, dar nu plec cu piramida. Eu sunt o Lumina care plec, eu plec altfel. Pot sa vad cum plec. In palnia de care iti vorbeam, se fac asa, niste vartejuri de Lumina stralucitoare si noi pe aici plecam. Suntem mai multi care plecam asa. Sunt ca niste porti care sunt pentru noi. Ies si sunt tot curcubeu si ma plimb. Cred ca trebuie sa ii gasesc pe cei care au plecat cu piramida si nu mai au Lumina. Sunt obositi, nu mai stralucesc. Sunt tristi… (plange)… trebuie sa ii adunam sa ii aducem acasa, ei nu mai pot veni, ar sti cum, dar nu mai au puterea sa ajunga, nu mai sunt sfere de Lumina, sunt scursi, ca niste clopote scurse.
V. Cum ii gasiti?
T. Nu e greu sa ii gasesti, ca noi suntem curcubeul… si cand trecem cu toate culorile noastre peste ei, ii ajutam sa se agate de noi, si cand noi ne retragem pe portile alea care se deschid, ei pot ajunge, cu energia pe care le-o dam noi, la Sursa.
V. Cum se cheama locul ala unde ii gasiti voi, lipsiti de energie si de stralucire?
T. Pamantul…
V. Cum e Pamantul? Cum il percepi?
T. Nu pot sa il vad eu. E ca o scoarta, ca o scoarta de copac. Ei stau acolo si ne asteapta sa ii luam. Ei sunt pe Pamant.
V. Acolo pe Pamant, ei sunt tot sferele alea stralucitore?
T. Nu stiu. Stiu cum sunt cand pleaca si stiu cum arata cand trebuie sa ii gasesc. Ei pleaca ca niste mingi, si cand ii iau, sunt clopote, sufera o transformare, sunt cafenii si sunt triste, foarte triste.
V. Ai putea sa le intrebi cum si-au pierdut Lumina si stralucirea acolo, pe Pamant? Ce s-a intamplat?
T. S-au zbatut ca niste fluturi la lumina felinarului si au obosit. Nu mai au culoare. Acasa au culoare, au bucurie. Pe Pamant e o metamorfoza inversa: ca omida se transforma in cocon si coconul fluture. Ei, de fapt, ajung acolo, si in loc sa zbore, sa imprastie lumina si culori, pierd toate astea, si, de fapt, nu sunt clopote, sunt coconi, dar pleaca frumos si se intorc uratiti, nu mai sunt frumosi si sufera. Se zbat prea mult…
V. Cand se zbat pe Pamant, isi amintesc ce au de facut acolo sau nu?
T. Desi nu par, cand ajung pe Pamant sunt fragili si se prind, se agata ca de niste panze de paianjen si acolo se zbat. Daca nu ar fi panzele alea care sa ii tina, ar putea sa imprastie Lumina in continuare, nu ar obosi, dar panzele ii tin.
V. Ce sunt panzele acelea?
T. Sunt niste urzeli, nu stiu. Si ei se agata si se lipesc si se zbuciuma. Doar cand venim noi mai pot pleca de acolo.
V. Ei pot ocoli panzele de paianjen sau nu? Ei stiu ca panzele sunt acolo?
T. Ei trebuie sa se lipeasca pentru ca, lipindu-se acolo si zbuciumndu-se, chiar daca isi pierd culorile si stralucirea, si capata culoarea aia urata, maronie, aduna energii negative pe care Sursa le spala. In schimb, ei sufera cumplit cand sunt acolo.
V. Ei se duc acolo de buna voie, sa sufere, numai sa adune mizeria?
T. Da, si eu trebuie sa ii gasesc.
V. Panzele de paianjen ar putea fi distruse?
T. Asta incercam noi sa facem. Cand ei se zbat, incearca sa rupa niste legaturi, niste urzeli, ca sa putem zbura liberi si acolo. Fiecare dintre noi, cei care suntem curcubee, cand ii aducem, suferim pentru ei… (plange)… dar ii asteptam sa iasa din nou din Lumina si atunci ne jucam iarasi.
V. Le spuneti vreodata ce s-a intamplat cu ei, prin ce au trecut?
T. Nu ca nu am avea voie, dar ei pleaca Lumina, se zbuciuma, se zbat, si se intorc inapoi coconi, noi, curcubeele, cand ii culegem, stim, simtim, ne transmit si disperare, si tristete, dar sunt atat de multi. Nu stii cand se reintorc din Lumina, al cui este sentimentul, nu poti sa ii identifici pentru ca sunt multi.
V. Care sunteti mai multi? Voi, curcubeele, sau cei care pleaca?
T. Ei sunt mai multi. Ei pleca mai multi odata si noi mergem cand se deschid portile, atunci cand Lumina accea din mijloc decide.
V. Tu pare ca esti doar curcubeu. Daca am presupune ca ai vrea sa pleci cu piramida, ar fi posibil sau nu? Doar presupunem.
T. Pot sa plec, dar eu nu pot sa plec ca sfera. Am alta forma, sunt ca si cum m-ai plia, pe mine, curcubeu pentru ca nu incap in piramida, asa pot sa plec eu.
V. Ce ai face tu, acolo jos, daca ai pleca cu piramida?
T. Am plecat de acolo… (plange)… e atat de trist… trebuie sa ii caut. Nu se mai pot agata de curcubee si trebuie sa ii ajut, sa ii gasesc si sa le dau lumina de la mine ca sa se poata agata de curcubee. Se agata ei de mine. Nu i-as putea recunoaste daca nu s-ar agata ei de mine. Ei vin la mine si eu ii primec si le dau Lumina si-i urc. E asa de trist, ce se intampla cu ei e trist. Cand au plecat erau veseli si foarte bucurosi, si acum nu mai au putere si sunt tristi.
V. Care e sensul, e atat de frumos acolo unde va jucati, de ce mergeti pe Pamant?
T. Trebuie sa curatam … (plange)… sunt niste nori care vor sa acopere Lumina… pentru ca vor Pamantul… vor sa il transforme … nu putem sa lasam sa se intamle asta. Trebuie sa ii impingem. Vom reusi. Nu e degeaba! Noi lasam in urma flori de Lumina. Intunericul nu le poate acoperi pe ele. Ele stralucesc. Noi trebuie sa curatam, sa facem loc pentru ele, nu le lasam oriunde, ele pot doar sa straluceasca. Le lasam in locurile in care se gasesc sufletele astea pierdute, acolo le lasam. Ii culegem si in locul lor lasam flori. Florile nu au culori. Ele stralucesc! Sunt din Lumina stralucitoare, din Lumina de sus. Noi, cand plecam de sus, avem stralucire in mijloc si o lasam jos. Florile raman pentru Pamant, ne ajuta si pe noi. Cand ii lasa piramida, ei stiu unde sunt florile noastre, ca niste semne care ii ghideaza si se pot duce acolo. Daca ar fi mai multe la un loc…. Asta trebuie sa facem noi, sa punem mai multe flori la un loc, nu vine intunericul ala, si putin cate putin, nu poate sa se prinda peste tot, trebuie sa il slabim cu Lumina.
V. Munciti de mult la asta?
T. Muncim mult.
V. Ai putea sa imi descrii locul asta, Pamant?
T. Eu il percep ca pe o scoarta, e rosiatica. E dura si aspra. Ar trebui sa il vad de sus, ca sa ii vad forma, dar acum nu pot. Acum sunt pe el si-l pipai. Noi trebuie sa curatam si scoarta asta. Unde plantam florile, unde lasam Lumina, nu este scoarta asta. E scoarta crapata, nu stiu ce-i, dar acolo punem noi Lumina si tasneste.
V. Esti o sfera de Lumina violet, dar stii ca acum vorbesti print intermediul unui vehicul uman numit T.?
T. Ea a vrut sa vina! Ca sa aiba grija de coconi, ca sa se intorca toti acasa. Nu e singura, Mai sunt multi ca ea. Se agatau si cadeau, nu se mai puteau prinde, altfel nu putea sa ii ajute.
V. Cum face asta acum, in forma asta in care este acum, de vehicul uman?
T. Le da Lumina, vorbeste cu ei, sa nu le fie teama, si-i ajuta.

Postat în Blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Captcha *